„Zilele N. Steinhardt“ de la Baia Mare: fara inhibitii, fara morga, fara farafasticuri

Nu este prima oara cind scriu despre „Zilele N. Steinhardt“ in paginile Observatorului cultural (v. nr. 112/2002). Initiate de catre Fundatia „N. Steinhardt“ din Baia Mare in 1999, ele au devenit un ritual anual care se desfasoara in miezul verii (in preajma datei de nastere a scriitorului: 29 iulie) la manastirile Rohia si Rohita (ambele din sudul judetului Maramures) si la Baia Mare. O posteritate luminoasa, s-ar zice, „voioasa“, ca sa-l parafrazez pe prietenul sau, Virgil Nemoianu, in totala contradictie cu existenta sa antuma, nelipsita (dimpotriva!) de vicisitudini: detentie politica, urmarire – timp de 30 de ani – de catre Securitate, marginalizare editoriala (nu de putine ori Securitatea intervenea direct in redactiile diverselor reviste sau edituri pentru blocarea textelor monahului de la Rohia), o stare precara a sanatatii s.a. – O posteritate… intre extreme Probabil ca pentru N. Steinhardt „summa“ acestei consacrari postume ar fi fost cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, cu prilejul vizitei sale la Bucuresti: „Dintre numerosii martori ai lui Cristos infloriti pe pamintul Romaniei doresc sa-l amintesc pe monahul de la Rohia, Nicu Steinhardt, exceptionala figura de credincios si de om de cultura care a perceput in chip special bogatia imensa a comorii comune Bisericilor crestine“. […]