Zîmbetul lui Kévin Boli

Taximetristul ne-a lăsat în cîmp, nu înainte de a ne teroriza cu tot felul de conspiraţionisme de prin partea locului, despre cum „le-a întors spatele Hagi celor de la Farul“ şi mirîndu-se cum de am venit tocmai de la Cluj ca să susţinem „Viitorul“. Nu am avut cu cine vorbi pe parcursul cursei: omul o ţinea pe a lui, că ştie el de la unchiul lui, care ştie de la altcineva şi tot aşa, că Hagi a trădat Constanţa, că nu ştiu ce juniori s-au accidentat şi Hagi nu le-ar fi plătit spitalizarea etc. etc. etc. Nu mai contau decît detaliile detaliilor, ceea ce făcuse şi realizase Hagi acum sau înainte ca jucător era apă de ploaie. Vorba personajului caragialian: „Nu voi să ştiu de Europa dumitale…“. Cînd m-am dat jos din maşină, mă durea capul. Din fericire, ieşise, la cîteva minute după ploaia măruntă, curcubeul. În curtea Academiei fanii cîntau şi dansau. Ne aşezăm în tribună, iar spectatorii de lîngă mine încep să şuşotească între ei, după ce îmi remarcă accentul cu care scandez sau comentez la anumite faze. Adevărul e că am îngheţat la cîteva dintre momentele meciului, CFR-ul a avut vreo două-trei ocazii foarte mari să înscrie, […]