Zitul: o satira topita intr-un text fabulos

Tatiana TOLSTAIA Zitul Traducere de Luana Schidu Editura Curtea Veche, Colectia „Byblos“, Bucuresti, 2006, 300 p. Romanul Tatianei Tolstaia, Zitul, poate fi considerat, deopotriva satira escatologica, antiutopie sau SF lingvistic. Dar mai mult decit orice, naratiunea reprezinta o retroantiutopie. „Retro“, pentru ca autoarea a inceput sa scrie aceasta carte in 1986, in plina perioada post-Cernobil a secolului trecut, cind pericolul unei apocalipse nucleare parea mai real ca niciodata, iar ziarele vremii abundau de tot soiul de predictii de cosmar, povesti despre gaini-mutant, cu doua capete si cinci picioare, oameni involuati etc., pe fundalul unui realitati a carei schimbare o intuiau doar geopoliticienii de profesie. Cind autoarea s-a apucat sa-si transpuna in practica „marele proiect“, inPiata Rosie se organizau inca parade grandioase in cinstea sarbatorilor comuniste, iar cind si-a tiparit cartea, dupa zece ani de munca neintrerupta, timp in care n-a lipsit totusi din peisajul publicistic moscovit, decorul suferise o schimbare de fond. in Zitul – la o distanta de doua secole dupa o catastrofa nucleara asemanatoare, dar de proportii mai impresionante decit accidentul de la Cernobil sau, in ton cu cartea, dupa „Marea Explozie“ – gainile nu mai au doua capete, ci se transforma in pasari calatoare uriase, iar la […]