ZOOM OUT. Şi butadele pot fi bune la ceva

România e o ţară în care nu te poţi compromite, spunea, parcă, Iorga. O butadă reuşită, să recunoaştem, însă patetică şi destinată unui succes sigur în rîndul românilor complexaţi de condiţia lor, adică acolo unde exagerarea devine o a doua natură care rupe semnificaţiile. Aşa cum amatorii de BDSM au nevoie de anumite accesorii ca să se simtă bine, şi complexatul român (majoritar, ar spune maliţioşii) are nevoie de citate din Cioran, Ţuţea şi, iată, ocazional, şi din Iorga, ca să îşi poată descărca frustrarea. Sigur, discursul sadomasochist despre România, de tip love/hate, pleacă de la realităţi evidente şi e alimentat de frustrări pe care orice om normal le poate avea. Să luăm, de exemplu, butada lui Iorga despre imposibilitatea compromiterii la noi. Lăsînd la o parte agitaţii ani interbelici sau şi mai agitatul deceniu de după Revoluţie, lucrurile par să nu se fi schimbat prea mult nici acum. Ultimul caz marcant: ziariştii Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu, în scandalul stenogramelor (trecînd peste Cătălin Macovei, care, ar zice imediat complexatul român, în orice ţară civilizată şi-ar fi dat imediat demisia).   După un val de indignare substanţial („cum e posibil aşa ceva“, „ăştia sînt şantajişti, nu ziarişti“ etc.), cei […]