ZOOM OUT. Spre următoarea tranziţie

Sîntem între cele două tururi ale prezidenţialelor. Încă nu ştim care va fi rezultatul lor final şi, din punctul de vedere al acestui articol, el nici nu contează prea mult. Ce mi se pare important e ce anume s-a schimbat structural în politica românească în acest ciclu electoral. După turul al doilea al prezidenţialelor din 2004, în Piaţa Universităţii era o atmosferă incendiară, care încă amintea bine de cea a Revoluţiei. Nu întîmplător, pentru că victoria lui Traian Băsescu şi a Alianţei DA era văzută ca o etapă întîrziată sau ca o finalizare a luptei împotriva (neo)comunismului. Lupta împotriva PSD-ului şi a neocomunismului a avut partea ei de realitate şi partea ei de fantasmă. PSD (FSN, PDSR etc.) reprezenta, într-adevăr, o forţă politică avînd înclinaţii autoritare şi nedemocratice puternice, iar „opoziţia“, cea care ralia partea emancipată, activă, doritoare de schimbare a societăţii, reprezenta o opţiune mult mai clară pentru democraţie şi economie de piaţă. Însă în toată această poveste foarte dramatică, pe latura ei psihologică şi de imagine, opţiunea reală a PSD pentru stînga (neocomunism, socialism etc.) a fost mult supralicitată, ca şi coerenţa opţiunii democratice a „opoziţiei“ şi sprijinul real de care se bucura aceasta.   În realitate, PSD […]