O lectură din Emil Cioran provoacă mereu în cititor stări ambivalente, contradictorii. Nu înţelegem de ce un autor considerat în mod unanim (şi superficial) un pesimist şi un nihilist radical poate insufla o euforie şi o exuberanţă care au asupra spiritului efectul unui balsam tonifiant. Întîlnim la Cioran această violenţă, această pasiune ireductibilă, această euforie a Abisu - rilor, acest vertij îmbătător. Hermeneutica lacrimilor pe …

Citeşte articolul