Dar Antipa, continuă Felicia, zău că ar trebui să ieși, poate nu mai ești atît de bolnav, trebuie să vezi, de la fereastră e un fleac totul, să vezi acolo, ochii ei cercetîndu‑l cu atenție, mîinile ei agățînd paltonul în cuier, atingînd din întîmplare gulerul hainei lui și nările apropiindu‑se, tot din întîmplare, mirosind aerul proaspăt și umed păstrat încă în blana animalului mort și …