Ca si in cazul „Scolii de la Tirgoviste“, proza lui Mircea Nedelciu are la baza actul privirii. Privirea scormoneste in sordidul banalului cotidian pentru a ne oferi mostre de realitate bazata pe fapte marunte. Tot ceea ce se afla in cimpul vizual al autorului ne parvine noua, cititorilor, lasindu-ne acea impresie de „realitate reala“, de viata adevarata. Privirea distinge mai multe straturi de imagini, dezvaluindu-le …