Cu toate periodicele lui „refugii“ în micile universuri închise (al bătrîneții și codependen­ței, în joi.megaJoy, de pildă, al micii comunității rurale, în, iarăși de pildă, Castingul dracului) sau spații ale interiorității onirice (nu găsesc o formulare mai „umană“), regizorul Radu Afrim e, totuși, un fel de poet scenic al urbanității și al cartierului. Uneori, al urbanității la bloc, trăite plenar și, în același timp, sufocant …

Citeşte articolul