Monologul teroristului De mult nu mai paseste bucuria in fata mea. Dac-o aud din cind in cind, se grabeste sa-mi intoarca spatele. Cerul? Cerul se prabuseste ca intr-un mormint. Pamintul? Pe el ma aflu. Il ocup. Si radacinile-mi infig in toate gropile pe care le-am sapat. Totul e-ngaduit. Prin tainica mea mina, ce scuipa-n ceasul fara ocrotire al diminetii, se adinceste groapa …