Julia Kristeva

Naraţiunea în psihanaliză, o transsubstanţiere1 (III)

Traumă şi perversiune Mărturiile biografice şi textul Căutării mă fac să înţeleg că relaţia fuzională a fost traumatică pentru copil, astfel încît, pentru a dobîndi o oarecare autonomie a Sinelui, Proust a trebuit să treacă mai întîi prin somatizare. Interpretez astmul ca pe o exteriorizare a ambivalenţei iubire/ură asupra „trupului“ însuşi, care este în mod indistinct cel …

Citeşte articolul

Naraţiunea în psihanaliză, o transsubstanţiere1(II)

Semn-sintaxă-interogaţie: de la „poziţia depresivă“ la „faza falică“ Să ne oprim un moment asupra unui moment dificil pe care foarte stimulantele lucrări cognitiviste pe care tocmai le-am citat par să le neglijeze. Aş dori să vorbesc aici despre rolul verbalizării în cristalizarea „învelişului prenarativ“ propriu fantasmei arhaice, verbalizare sub forma unei naraţiuni fantasmatice. Cunoaştem, graţie cercetărilor făcute …

Citeşte articolul

Naraţiunea în psihanaliză, o transsubstanţiere (I)

Sprijinită pe Sfîntul Augustin şi pe Heidegger, dar şi pe Freud, concepţia despre naraţiune propusă de Paul Ricœur sondează atît fundamentele teoriilor literare formaliste, cît şi pe cele ale psihanalizei. Depăşind cercul mimesis-ului, pe care-l scoate în evidenţă (mimesis I: preînţelegerea; mimesis II: împărăţia lui „ca şi cum“; mimesis III: restituirea timpului lui a acţiona şi a suferi), …

Citeşte articolul

Julia Kristeva

Naraţiunea în psihanaliză, o transsubstanţiere1 (III)

Naraţiunea în psihanaliză, o transsubstanţiere1(II)

Naraţiunea în psihanaliză, o transsubstanţiere (I)

Agenda culturală

Media

Ultimul număr al revistei

Cele mai citite articole

Cele mai comentate articole