După jumătatea secolului al XIX-lea, s-a produs o sciziune manifestă între deschiderea receptorului faţă de artă şi „înfăţişarea“ artei. Din acel moment, această divergenţă se menţine, atingînd dimensiuni (de 30 pînă la 100 de ani) ce ţin de educaţia locală şi de simţul local al modernităţii. Unii văd o problemă în rafinarea şi în complexitatea psihologică a artei, care pretinde un receptor profesionist. La …

Citeşte articolul