I. Ca să ajung la Alberto Privirea i se plimba, peregrină şi pierdută, pe un tavan care nu era al ei. Ridică cu grijă cuvertura şi se bagă uşor în aşternuturi, goală, răsucindu-se pînă să ajungă la marginea saltelei, ajutîndu-se de mîini ca să nu-şi piardă echilibrul şi ştiind că în spatele ei a lăsat un gol, cel …

Citeşte articolul