Rasfoind nostalgic plictisit Desantul, am ramas nauc citind fraza cu care incepea textul lui Mircea: „Stau in scaunul cu rotile si ascult Bach“. Cuvintele atrag realitatea sau, in magia scrisului sau, prozatorul devine un vizionar tacut, ascuns, alchimic? Am discutat odata cu Mircea pe aceasta tema. Era uimit, speriat chiar. Noaptea trudise la romanul sau – o scena puternica, in care cineva, vrind sa fure …

Citeşte articolul