Dacă o cronică de carte poate fi un reportaj de lectură, cel mai potrivit text primar pentru mine în exercițiul de hibridizare critică[1] următor este volumul 9½ elegii (editura Tritonic, București, 2016) al lui Michael Haulică. Foarte util exercițiului se dovedește a fi conceptul de „fantastic de interpretare“[2] al lui Cosmin Perța, fiindcă mută către cititor/receptor identificarea și atribuirea rupturii în realitate pentru un text …
