Nu știu dacă noile generații, născute deja mult și bine după Răspîntia din 1989-1990 („răspîntie“, nu doar „cotitură“, pentru că puteam s-o luăm în mai multe direcții, deși, trebuie să recunosc, „revoluție“ e cel mai corect, dar poate mai curînd în sens astronomic decît politic), au citit sau măcar au auzit de romanul lui I.D. Sîrbu, Adio, Europa!. Deja ideea de „sertar“, de „samizdat“, de …
