Cuvant cheie: alexandru-musina-opera-poetica

Pe măsură ce ne apropiem de momentul vorbirii (scrierii), poezia lui Alexandru Mușina evoluează de la acel dublu balans despre care scriam data trecută spre o zonă mult mai experimentală, unde simplitatea formală asumată (ce va ajunge pînă la cel mai pur prozaism) își găsește pandantul într-un cinism cu rol de blindaj obiectiv. Dacă acele alunecări în zona unui fantastic neanunțat trimiteau înspre o sensibilitate …

Încă nu-mi pot explica atracţia pe care am simţit-o dintotdeauna pentru artiştii care fug de grupări şi grupuscule ca dracul de tămîie. În cazul lui Dimov, de exemplu, îmi place acel pustnic din ultima fază a vieţii, nu neapărat cel ce mărşăluia în miniregimentul oniric. Poate pentru că e dovadă de mare curaj şi de o verticalitate extremă să încerci să „trăieşti“ pur şi simplu …