Într-un fel, văd cronica de faţă ca pe un preambul al celei de săptămîna viitoare, un intro biografic şi nu numai. Înainte de toate însă, vreau să fac o reverenţă cuiva care de pe vremea facultăţii mele face pentru alţii (şi pentru o literatură faţă de care se poziţionează ca auxiliar) mai mult decât pentru sine însuşi. Mă refer la un cristian, intervievatorul lui Octavian …
