Momentul de cotitură în creaţia lui Darie Magheru îl constituie volumul Caprichos (Editura Albatros, 1970), în care, chiar dacă mai vechile teme persistă, discursul poetic capătă o nouă fizionomie, mulîndu-se perfect peste personalitatea stranie a poetului, care nu înceta să contrarieze prin gesturile lui pline de truculenţă: „[…] schelele, de pe ea,/– de mătase!–/ vor/ cădea!/ goală/– spre zori/ este/ clipa! –,/ are/ să/ fugă/– …