Cred că se scrie azi destul de puțin despre asumarea condiției experimentale a spectacolului, într-o nișă de sine stătătoare a teatrului românesc, fie el produs în regim subvenționat sau independent. Fiindcă, trebuie s-o recunoaștem, ultimele două-trei stagiuni au adus cu ele și o sănătoasă (chiar dacă încă subțire) interconectare estetică și de program între cele două tipuri de producție teatrală, cu regizori și chiar echipe …
