Sala de la Schitu Măgureanu a Teatrului Bulandra e fixată în memoria mea ca un abdomen întunecos, arcuit și încordat de volumul unui presupus balcon, totul vag și dominat de lumina mesmerizantă a scenei. Poate și pentru că, ani de-a rîndul, relația mea cu teatrul a fost dată de structura elisabethană, la vedere, a sălii de la Grădina Icoanei. Sau poate pentru că, în puținele …
