Cuvant cheie: edward-lear

Idila lui Yonghy-Bonghy-Bo   În Coromandel, în estul Indiei, cu harbuji bordo, Într-un codru negru foarte, Trăia Yonghy-Bonghy-Bo. Două jilţuri vechi şi restul Unei lumânări, plus ţestul Unei străchini fără toarte, Erau tot avutu-i (foarte Mic), în codrul sumbru foarte, Al lui Yonghy-Bonghy-Bo, Al lui Yonghy-Bonghy-Bo.     Într-o zi, printre ludaie, Sub arbuşti de indigo, O aude (bine-abscons D’ăştia, Yonghy-Bonghy-Bo) Pe o doamnă, – cum că ea e, Printre găinuşi bălaie Cu ochi tâmpi şi plisc de bronz, Doamna Jingly, Jingly Jones. „Asta, deci, e Lady Jones!“ Zice …

Dacă limerick-urile „anonime“, de provenienţă (în Regatul Unit, ca şi în USA) academică şi/sau estudiantină, aduc a nişte epigrame, din care nu lipseşte poanta, „săgeata“, vectorul adică a(l) unui sens: semnificaţia (başca veninul caudal), – ale lui Edward Lear, în schimb, sunt realmente „fără noimă“, nişte, la propriu, Nonsense Songs. De unde şi tristeţea lor, care-i aceea a inconcludenţei; sălciul, leşiosul gust: al unei …