I. Într-una din zilele lui februarie 1945, stăteam pe banca unui tren pentru vite. Nu mă puteam despărţi de uşa deschisă a vagonului, prin care pătrundea şuierînd vîntul cîmpiei înzăpezite. Voiam să merg acasă, să nu fiu musafir la Budapesta, un drum de o săptămînă, înapoi la Berettyóújfalu, satul de unde au fost duşi părinţii noştri şi de unde am reuşit să plecăm …
