Așa cum se întîmplă și altor literaturi „mici“, despre care se vorbește „politicos“ în termenii postcolonialismului sau postcomunismului literar – cu evitabilele ambiguități și confuzii între acestea –, și fantastica românească, în ceea ce ar presupune ierarhia valorică a autorilor săi, ori, cu un termen încetățenit și înțepenit, „canonul“ său, beneficiază de priviri mai lucide din partea exegeților proveniți din școlile literaturilor „mari“. Astfel, Mircea …
