Componenta confesivă şi memorialistică ce părea să fi pierdut poziţia dominantă în literatura şi cultura românească în ultimul deceniu (în favoarea prozei) redevine importantă. Unele dintre cele mai substanţiale titluri ale ultimilor ani editoriali sînt din această arie, declarat non-ficţională, dar pe alocuri ficţionalizată. Există o dorinţă a memorialistului de a-şi face singur dreptate, răzbunînd prin capitole de carte umilinţe reale şi imaginare, …