Plouă, în ultima vreme, cu festivaluri prin teatrele din România, toată lumea aleargă de la un oraş la altul, cîteodată după aceleaşi spectacole ce se învîrt în buclă de la un teatru la altul, traiectoriile se întretaie, se busculează, se contrazic sau se completează, dar senzaţia este de efervescenţă, de viaţă, de diversitate. Ca şi la Festivalul de la Timişoara (FDR), care a ales dramaturgia …
