Estetica aleasă de Adrian Sitaru pentru a prezenta povestea din Fixeur se trage din tipul de cinema aplicat de Jean-Pierre Melville et al filmului polițist francez din anii ’60. Transfocări, dialoguri fruste de tip ping‑pong prinse în plan‑contraplan, o aşteptare grea, creată încă de la primele cadre, multă tensiune apăsătoare, o atenţie sporită pentru un anumit joc secund derulat între protagonişti, aparenţe şi subordonări sugerate …
