Ion INDOLEAN

Terrence Malick, mereu fluid, organic, natural

Song to Song este, pe scurt, povestea a două cupluri: iubiri încrucişate, dileme umane şi dificultatea de a găsi ce căutăm. BV (Ryan Gosling), Faye (Rooney Mara), Cook (Michael Fassbender) şi Rhonda (Natalie Portman) se intersectează cam în acelaşi moment al existenţei lor şi îşi influenţează viaţa reciproc. Dilema lor e una curentă, individualizată de felul în care Terrence Malick le aşază poveştile în cadru. …

Citeşte articolul

Red Bull. Cum se consolidează un brand: fotbalul-energizant

FC Viitorul, club al cărui patron şi antrenor principal este Gheorghe Hagi, întîlnește în preliminariile Europa League pe Red Bull Salzburg, doar una dintre echipele deţinute de producătorul de băuturi energizante. Red Bull se poate lăuda cu o politică sportivă unică în istoria fotbalului. Este un caz care merită privit atît ca model administrativ, cît şi pentru că pare un reper destul de apropiat faţă …

Citeşte articolul

Modele experimentale în filmul românesc postbelic

Interesul meu pentru filmul experimental se trage din facultate, cînd, la cursul lui Horea Avram, am intrat prima oară în contact mai aplicat cu acest gen. Pînă atunci, experimentalul mi se părea o ciudățenie care nu merita aprofundată. După ce am asistat la cîteva proiecte complet avangardiste, am înțeles dimensiunea acestui gen atît de puţin discutat. Tocmai de aceea, cred că merită făcută o scurtă …

Citeşte articolul

„Înțeleg fanatismul și devoțiunea artistului amator într-un sistem opresiv“

Interviu cu Gheorghe PREDA

Gheorghe Preda e un nume destul de puţin cunoscut în peisajul cinematografic autohton. Filmele lui reprezintă, de cele mai multe ori, experimente radicale de stil. Interesat de istoria artei şi de felul cum aceasta se îmbină cu filmul, interesat şi de rememorarea trecutului prin lupa unei activităţi aproape uitate acum, Preda a pus cap la cap documentarul Camera obscura. Acesta prezintă felul cum funcţionau, realizările …

Citeşte articolul

Kaurismäki, maestru al deconstrucţiei dramatice

Între cele mai recente două lungmetraje de ficţiune regizate de Aki Kaurismäki (Le Havre şi Toivon tuolla puolen/ Cealalată parte a speranței) există cel puţin cîteva similitudini importante care declanşează naraţiunea. În portul unui oraş occidental, cîte un emigrant ajuns acolo ilegal, fără acte, îşi face intrarea într-o societate care îl tratează rece. Norocul fiecăruia (un băieţel african şi un tînăr sirian) constă în bunătatea …

Citeşte articolul

La margine de București, de Italia, de UE

În Cernavodă, pe fondul apropierii eclipsei de soare din 1999 (care funcţionează ca pretext), Mircea (Nicholas Bohor), un băiat realmente cuminte și binevoitor, se împrietenește cu Alex (Dan Hurduc), venit de la Bucureşti. Vara s-a sfîrşit e livrat drept primul film românesc postcomunist cu protagonişti copii. Tot ce e mai la Est de București devine, practic, fantomatic: un loc imaginat, care poate interesa doar prin exotismul …

Citeşte articolul

Cum ne raportăm la violență

Filmele lui Paul Verhoeven și Asghar Farhadi despre agresiunile fizice asupra femeilor

O casă mare, scumpă, o femeie la vîrsta a treia – dar care se ţine bine – întinsă pe jos. Isabelle Huppert, fără să spună nimic, fără mari traume în urma unui viol fulgerător, curăţă cioburile produse în urma contactului cu intrusul, se dezbracă, îşi aruncă hainele la gunoi, face o baie. Apoi dă un telefon. Lucrurile par să reintre în normal. O vizitează un …

Citeşte articolul

Paterson – splendoarea faptului comun

Un pat, un ceas, iarăşi patul, un scaun, apoi un cîine. Nişte cereale cu lapte şi-un pachet cu chibrituri. O casă micuţă. Cochetă. Un bărbat înalt, cu vocea groasă. Blînd. O zonă industrială şi doi fraţi gemeni sexagenari. Un depou şi-o poezie rostită firesc. Simplă, directă, profundă. Fără să ştie că-i aşa. Fără s‑aibă vreo altă pretenţie. Acelaşi bărbat. Conduce. În spate, discuţii. Străzi vii. Clare …

Citeşte articolul

Premiile Oscar 2017

Cum era de aşteptat, La La Land şi Moonlight conduc (6, respectiv 3) la Oscaruri obţinute. Îmbucurător, Manchester by the Sea le suflă în ceafă (2). Ca în fiecare an, Academia a împărţit, în măsuri egale, pîine, circ şi corectitudine politică. E prevalenţa oportunistului care simte cum merge treaba şi nu face rabat de la a se lua după curent. Secţiunile importante au fost cîştigate …

Citeşte articolul

Fixeur : un film închegat

Estetica aleasă de Adrian Sitaru pentru a prezenta povestea din Fixeur se trage din tipul de cinema aplicat de Jean-Pierre Melville et al filmului polițist francez din anii ’60. Transfocări, dialoguri fruste de tip ping‑pong prinse în plan‑contraplan, o aşteptare grea, creată încă de la primele cadre, multă tensiune apăsătoare, o atenţie sporită pentru un anumit joc secund derulat între protagonişti, aparenţe şi subordonări sugerate …

Citeşte articolul

Cel puţin tulburător: Doar sfîrșitul lumii

Felul în care Xavier Dolan îşi gîndeşte noul film poate fi decriptat făcînd apel la jocul cuvintelor din titlul pe care îl alcătuieşte. Construcţia acestuia nu e neapărat subtilă, cît foarte exactă în a exprima sentimentele care îl încearcă pe Louis, protagonistului poveştii, şi importanţa lor în economia generală a lumii. Acest sfîrşit e pentru el, şi doar pentru el, capital. Viaţa celorlalţi va continua. Interpretat de …

Citeşte articolul

„Fraţii Manakia sînt importanţi pentru toată zona Balcanilor“

Interviu cu regizorul Toma ENACHE

Istoria primilor ani ai cinemaului (din anii 1890 încolo) a fost marcată de cîteva nume importante pe care le ştiu toţi cunoscători acestui domeniu: Fraţii Lumière, Georges Méliès, apoi au venit Chaplin, Buster Keaton şi lista poate continua. În Balcani, cel mai important răspuns dat Occidentului cinematografic au fost fraţii Manakia. Cu toate că actele autentifică faptul că ei sînt armâni, aproape toate popoarele din …

Citeşte articolul

Planul perfect – Hell or High Water/Cu orice preţ

Prezentat în premieră mondială în cadrul secţiunii „Un Certain Regard“ la Cannes 2016, Hell or High Water/Cu orice preţ reprezintă rodul colaborării a doi artişti cunoscuţi pentru realizări auteuriste din cadrul unui tip de cinema prizat atît de cinefili de festival, cît şi de cei care văd film strict la mall. Regizorul britanic David Mackenzie (premiat de-a lungul timpului la Berlin, Bratislava, Brest, Chicago, Edinburgh …

Citeşte articolul

Odă muzeografică – Francofonia (trailer)

Prezent în competiţia oficială a celor mai importante festivaluri din lume şi cu premiera în 2015 la Veneţia, Francofonia reprezintă cea mai recentă propunere a prolificului regizor rus Alexandr Sokurov – cel care s-a făcut cunoscut, odată pentru totdeauna, cu Russian Ark (2002), proiect filmat dintr-un singur plan‑secvenţă şi nominalizat la Palme d’Or. Sokurov nu e străin de filmări în muzee (din) capitale ale umanităţii: fascinat …

Citeşte articolul

Dileme: Dublu

George (Bogdan Dumitrache), un arhitect la vreo 30 şi ceva de ani, trece printr-o criză. Toată lumea trage de el, îi spune ce să facă şi ce ar fi bine pentru existenţa lui. Se simte sufocat şi îşi refugiază angoasele în nopţi pierdute prin cluburi şi zile lungi de muncă. Trebuie să termine un proiect pentru un concurs internaţional, dar nu pare că se poate …

Citeşte articolul

Un viol la bloc

Bacalaureat e făcut fix să întărîte publicul, cu precădere cel occidental: se marşează pe corupţia generalizată din România, în jurul căreia Mungiu iarăşi editorializează (concept folosit de Andrei Gorzo), pînă în punctul în care senzaţia de construct, de lucru manufacturat, devine insuportabilă. Mungiu îşi continuă lupta de devoalare a practicilor ilegal-oculte la care trebuie să recurgă românul de rînd pentru a supravieţui – şi repetă …

Citeşte articolul

Un artefact – Fiul lui Saul

Într-o intervenţie pe pagina personală de socializare, unde şi-a transferat cronica de film în ultima vreme, Andrei Gorzo explica, succint, despre ce şi cum este Saul fia. După proiecţia de presă de acum cîteva săptămîni, am cugetat puţin asupra lui, apoi asupra reflecţiilor lui Gorzo. După care, am decis că nu voi acorda filmului mai multă atenţie decît cea pe care i-o oferisem deja: vizionarea …

Citeşte articolul

Reconstituirea unei reconstituiri: Krigen

Acţiunea filmului Krigen începe undeva într-o tabără militară daneză din Afghanistan. Claus (Pilou Asbæk) îşi conduce oamenii în operaţiuni strategice de zi cu zi, pentru a le cîştiga încrederea locuitorilor şi a asigura perimetrul cu pricina. Cînd camera de filmat iese cu ei din bază, surprinde întîmplări pe muchie de cuţit: urmăriri, schimburi de focuri, situaţii-limită. Miza nu cade pe alerteţea acestora, ci pe tensiunea …

Citeşte articolul

Cum conştientizăm un moment

O noapte de aprilie, o echipă de filmare şi cîţiva actori. A treia dublă a proiectului Victoria, scris şi condus din scaunul de regie de către Sebastian Schipper, la bază actor, stă să înceapă. Tensiunea este imensă. Banii de producţie rămaşi sînt numai pentru încă o încercare. Primele două s-au consumat de cîteva zile şi, chiar dacă nu au fost neapărat ratate, se putea mult …

Citeşte articolul

Reprezentarea unei (a)normalităţi: Amour fou (trailer)

Modul în care Jessica Hausner alege să reprezinte societatea berlineză înaltă de la 1811 este cel puţin surprinzător. Actorii nu se privesc cînd îşi vorbesc, trăiesc într-un cadru inspirat vizual de lucrările lui Johannes Vermeer, dezbat subiecte mari într-un mod foarte dedramatizat, iar, ca regulă, camera îi surprinde la început de discuţie în plan larg, apoi secvenţializează alegînd o zonă generoasă (!) din întreg. Este …

Citeşte articolul