Din aceeaşi zonă care l-a născut pe Vlad Drăgoi, să-i spunem destabilizatoare, se trage şi poezia lui Florentin Popa. Mai puţin atent la concept, cu o privire lejeră aruncată structurii (deşi o defineşte încă din titlu şi o circumscrie, castrator), e un poet care se revendică de la filonul expresionist al douămiismului. Ludic cu asupra de măsură, el cultivă cu nonşalanţă asocierea liberă, se lasă …
