Poezia lui Ion Horea e, în genere, expediată de critică într-un neotradiţionalism ardelenesc, cu o „venetică“ (adică moldo-muntenească) genealogie pillatiană. Carte de vizită desuetă pentru cititorul postmodern. Şi totuşi, această poezie nu constituie un ansamblu monumental vetust. Recentul volum de versuri Gravuri este, cred, cel mai bun publicat de poetul ardelean, care, în luna mai, va împlini 85 de ani. Alcătuită, ca o trinitate …
