Indiferent de natura textelor de la care pornesc spectacolele lui (dramatizări, devised/colective – născute din improvizaţii şi biografia actorilor, clasice, „relativ“ realiste, poetice sau experimentale la nivelul limbajului), Radu Afrim îşi face o profesiune de credinţă din provocarea convenţiilor dominante în teatrul românesc, cele ale teatrului modern în general. Iar asta îl distinge şi de regizorii europeni cu care e uneori comparat şi cu care, …
