Vă mai amintiţi de acel Dumitru Crudu al gîndacilor de bucătărie? Gîndacii care fugeau „de oamenii cu şpreiuri“? Cam de acolo se trage Ion Buzu, atunci cînd scrie bine. Pentru că, aşa cum bine remarca Gabriela Gheorghişor, în cartea lui, dacă presupunem că empatizezi cu teroarea metafizică şi cu atenţia maniacală focalizată asupra propriului organism ca laborator al singurătăţilor existenţialiste, dacă presupunem apoi că ai …