Pînă acum vreo 15 ani, dramaturgia germană actuală era mai greu frecventată şi, aparent, greu frecventabilă pe scena românească: pe de-o parte, dintr-un deficit tradiţional de interes al artiştilor şi al publicurilor, în sine simptomatică; pe de alta, din pricina puţinătăţii traducerilor. Între timp, lucrurile par să se fi schimbat în bine, atît la nivelul repertoriilor, cît şi la cel al ofertei de traduceri. Între …
