Începînd din 2012, Institutul Cultural Român a trecut printr-un șoc (dez)organizatoric soldat cu punerea pe butuci a celor mai importante sucursale (cele din Paris, New York, Berlin nu au directori de ceva vreme), a început să finanțeze într-o proporție tot mai mare acțiuni pe teritoriul României și a devenit tot mai mult un fel de ghișeu de finanțări, care nu generează proiecte și programe, ci …
