Pînă la un punct, Livia Ştefan se integrează în categoria „fetelor rele“ (cum îi place să spună lui Radu Vancu) ale promoţiei 2000. Versurile sale sînt „mînioase“, dar fără discursivitatea din volumele de versuri ale acestora; din poezia ei lipsesc crizele hormonale şi introspecţiile „ginecologice“, poemele sînt, în general, scurte şi lipsite de imagini spectaculoase, iar „răutatea“ ei este, şi ea, de o factură ceva …
