Primul contact cu opera lui Liviu Stoicoviciu l-am avut în anul 1980, cu ocazia unei cronici de serviciu scrisă, dacă nu mă înşel, pentru revista Arta. Regretatul Mihai Drişcu, sub a cărui îndrumare amuzat-ironică încercam să intru în liga matură a criticii de artă după un stagiu în presa studenţească a vremii, m-a trimis să văd o expoziţie la Galeria Căminul Artei (etaj), insinuînd că …
