O particularitate importantă a liricii post ’90 a fost regăsirea apetitului pentru metafizic (supralicitat în poezia lui Nichita Stănescu), pe care optzeciştii l-au ocolit în general cu o suspiciune programatică şi au făcut din el principala lor ţintă polemică. Nu mai e vorba însă de metafizica „laică“ a celor 11 elegii, nici de „picturile metafizice“ ale oniriştilor sau ale poeţilor inspiraţi de aceştia, cu atît …
