Într-un recent articol prilejuit de expoziţia Artă pentru popor?, publicat în revista 22 de către un cunoscut critic de artă (nu‑i voi pomeni numele, nedorind să intru într‑o polemică inutilă), acesta îl consideră pe M.H. Maxy un „versatil inginer politico-estetic […], piesă centrală a sistemului comunist“. Mai adăuga criticul – cu o înverşunare nedisimulată – că, împreună cu alţi colaboratori notorii întru construirea realismului socialist, …
