Cuvant cheie: michael-haulica

Am întîlnit des în presa culturală, dar și pe bloguri sau pe Facebok, evocarea (sau invocarea) agentului literar, ca soluție finală pentru eradicarea tuturor grijilor scriitorului român: de la efortul de a găsi o editură care să-i publice opera, pînă la garantarea unor venituri acoperitoare pentru nevoile personale/familiale. Lasă că, în același timp, 98% din scriitori se plîng că nu se poate trăi din scris în …

Repetiția poate fi refren – în discurs, evident; aici e util să ne amintim că, în anii ’80, Michael Haulică a fost textier pentru muzică folk, nu, a scris poeme pe care folchiștii i le-au pus pe muzică – și ajunge glitch ca la pagina 91: ‹‹„Ah, Hedda! Hedda Gabler!“. Dar întotdeauna m-a fascinat exclamația asta.››[9] Narativ, repetiția este mascată în autoreferențialitate care, la rîndu-i, …

Dacă o cronică de carte poate fi un reportaj de lectură, cel mai potrivit text primar pentru mine în exercițiul de hibridizare critică[1] următor este volumul 9½ elegii (editura Tritonic, București, 2016) al lui Michael Haulică. Foarte util exercițiului se dovedește a fi conceptul de „fantastic de interpretare“[2] al lui Cosmin Perța, fiindcă mută către cititor/receptor identificarea și atribuirea rupturii în realitate pentru un text …

Colecţia (de) „novella“ de la Millennium Books din Satu Mare a adus la Bookfest 2014 trei ficţiuni de autori români: Nuanţe de întuneric de Roxana Brînceanu, O hucă în minunatul Inand de Michael Haulică şi Iovik de Sebastian A. Corn. Nimic mai potrivit pentru începutul vacanţei, s-ar zice: repunînd pe piaţă conceptul iniţial al nuvelei („une nouvelle“) pe nişa sf&f românească, Millennium Books îşi păstrează …