În fond, atracția resimțită și de Mircea Eliade, și de Ioan Petru Culianu față de idealismul renascentist italian poate fi înțeleasă nu doar ornamental, prin admirația – deplin justificată – față de uluitoarea exuberanță cărturărească a locului și a epocii, ci și prin interesul față de consonanțele dintre acest idealism și școlile de gîndire orientale. Încă tînărul Eliade, care își susținuse teza de licență în …
