Nichita Danilov se diferenţiază de grosul promoţiei optzeciste, cultivînd un „lirism metafizic“, întemeiat pe tehnica aglutinărilor imagistice stranii, uneori dezvoltate narativ in fabule sau alegorii voit greu descifrabile, sugerînd tensiuni legate de sentimentul unei realităţi ininscriptibile, disimulate de policromia fenomenalului. Dacă unii dintre poeţii promoţiei anterioare (Almosnino, Fati, Abăluţă) erau preocupaţi de elaborarea unei „poezii a obiectelor“, lirica lui Danilov e una a trans-obiectului, care …
