Deşi a publicat, în ultimele două decenii şi jumătate, cîteva cărţi care ar fi trebuit să-l impună ca pe unul dintre liderii literaturii actuale (şi e suficient să amintesc, în acest sens, volumul de versuri Nicolina Blues şi romanul Rădăcina de bucsau), O. Nimigean nu se numără printre răsfăţaţii criticii de întîmpinare. Mai ales ai unei „anumite critici“, care nu poate renunţa la acele ticuri …
