Nu am început să scriu acest text acum 15 minute pentru că fondul sonor, la difuzoarele laptopului, era Last Rite, de pe a doua parte a albumului „Rites“, din 1998, al lui Jan Garbarek. Iar pentru realitatea spațiului literar/cultural pe care vreau s-o descriu s-ar potrivi ceva mai optimist, ori – dacă aș juca detașarea arogantă cu care îmi este confundat atașamentul pentru critica descriptivă …
