Atunci cînd, pe la sfîrşitul lui mai 2012, Irina Mavrodin trecea în nefiinţă, deşi era indubitabil că literatura română suferea o enormă pierdere, inerţia lumii noastre intelectuale a împiedicat o reacţie (mai) adecvată. Atunci, ca şi acum, altele erau priorităţile dîmboviţene... din păcate. Doar prin excepţie s-au găsit voci care să deplîngă această autentică traumă a unui sistem cultural ce-şi (re-)descoperă nedrept de tîrziu temeiurile. …
