Nu numai versurile-i „travestite“-n proză (ceea ce, în ocurenţă, nu se vede!) pentru că, pare-se, cutare gazetă pariziană remunera, atunci, doar proza (legenda asta, dacă de o legendă-i vorba, fiind una de natură să dezumfle niscaiva ample teoretice baloane), ci şi viaţa însăşi a lui Fort pare a fi fost un joc perpetuu – de la jocurile-i, multe, de cuvinte, impenitentul cărora era (încât Germaine …
