Imaginea publică a politicienilor noştri nu este (pentru a folosi un eufemism) dintre cele mai grozave. Se conturează deja un tipar categorial, o tipologie deloc flatantă pentru cei ce o ilustrează: arivişti, demagogi, „traseişti“, personaje urmărindu-şi exclusiv interesul personal, semidocţi ori de-a dreptul agramaţi, decidenţi de o stupefiantă incultură, oameni de vorbe, nu de cuvînt, de discursuri, nu de fapte, de mize mici, nu de …
