Teoria (a mea, dar nu doar a mea) la care țin, poate, cel mai mult spune că viitorul teatrului din țara noastră e legat de recunoașterea contribuției esențiale asupra scenei publice, de pînă acum și de acum încolo, a practicilor și esteticilor dezvoltate în sectorul independent. Nu doar „sinergia“ celor două scene, ci și afirmarea explicită a faptului că și aici funcționează un principiu constructiv …
