În 2017, am revenit la Telciu. Mai fusesem în 2010, la prima ediţie (oficială!) a întîlnirilor telciene, tot în august, tot la vila Vlaşinilor, mic paradis terestru înconjurat de dealuri şi de crînguri ca nişte contraforţi atemporali. Spaţiu apotropaic, luminos, curios de familiar, l-am regăsit după atîta vreme, în a treia săptămînă de august. Deşi am ajuns mai tîrziu la Telciu, după un drum prin …
