Cu ani în urmă, scriind despre primele două volume de versuri ale lui Ştefan Manasia (Amazon şi alte poeme – 2003 şi Cartea micilor întîmplări -2005), aveam revelaţia unui spirit fantast, cîteodată barochizant, care încerca să transpună reportajul mizerabilist în registrul (superior?) al unei lirici „de viziune“, ce miza pe insolitarea perspectivelor şi a unghiurilor de percepţie. Fascinat de poezia „obiectelor mici“, Manasia se dovedea …
