Cuvant cheie: traduceri-aminte

Bertran de Born SIRVENTĂ Un cânt plăcea-mi-ar să mai scriu (Dar cine, să-l asculte,-i bun ?), Onoarea zace în sicriu, Ah, şi de-ar fi să o răzbun, Victime-aş face câte-n toată Istoria lumii, – să nu poată Să aibă-n albia mării loc, Nici să le mistuie vreun foc.   Nu-i făr’ de noimă, nici gând şui În ce mă auziţi spunând: Domnu-şi revarsă daru’ Lui Asupră-ne, iar om de rând Sau nobil, n-are-a tinde peste Măsură la ceea ce-i este, Din leagăn, …

François Villon: Baladă   Ce-o făcu Villon la rugămintea maicii lui ca să I se închine, ea, Sfintei Fecioare   Regină-n Ceruri, pre Pământ regină, Regină peste bahnele din Iad, Primeşte-o între-ai tăi pe o creştină Nevrednică să-i faci spre tine vad – Şi care-s eu, ce în genunchi îţi cad. Prea mare-i, când păcatele dau peste, Stăpână, mila-ţi, făr’ de care este Cu neputinţă, dincolo de nor, În Rai să urci. Ce-ţi spun nu e poveste: În crezul ăsta …

Miss Jane Austen (1775-1817)   [Ceasornicul] Înlănţuit în temniţă, sunt zilnic; Vrăjmaşii să nu-mi croncăne, căci am Mereu o cheie pentru lanţu-mi silnic Şi,-n cale, nu-mi stă nici un zid infam.   Mâini mici şi slabe am, dar dau din coate; Bătaia-mi se aude prin pereţi. Fatal, un pumn mai greu să-mi fie poate, – N-ai, însă, pe ai mei cum să-i repeţi.   N-am gură, ochi, urechi, ci, totuşi, timpul Îl fac sonor şi nu mă tem că,-n …

Brunetto Latini, Cărţile comorii: Crocodilul şi Cocatrixul   Crocodilul este un şarpe sălbatic căruia spune-i-se, îndeobşte, Cocatrix. Iar firea lui aceasta este: de cum dă de un om, îl şi mănâncă, iar după ce-l mănâncă, îl plânge toată viaţa, zi de zi.   Joachim Ringelnatz, Crocodilul Trei luni cât şapte ani de lungi zăcuse-n pace şi confort un crocodil – care, de-atunci, le pare tuturora mort.   Lewis Carroll, Alice în Minunezia Uite cum coada de balaur Şi-o lustruieşte-n Nil Şi-şi …

Rubrica lui Șerban Foarță poate fi descărcată AICI.

Dintr-o copilărie [Aus einer Kindheit]   Ca o comoară, umbra ferecată în camera unde băiatul sta pe gânduri… În credenţ, ca fermecată, o sticlă clinchetind, – când maică-sa se furişa pe vârfuri; dar, trădată, îl săruta: Aici erai? – Ci teama i-a fost cuprins privind clavirul mut la care,-n seri, cânta ea, câteodată, un lied în care, fără a-şi da seama, el se-adâncea, ca-ntr-un tărâm temut.   Privea, tăcând, vrăjit, la alba mână a ei, cu pietre scumpe-n zeci de …

„Of the dark past A child is born...“                  James Joyce     Charles d’Orléans (1391-1465): Rondel Dacă nu fac, cât de cât, Nani, dragii noştri ţânci, Dulci de-ţi vine să-i mănânci, Fac, în leagăne, urât.   Chirăie numaidecât Între perinile-adânci, Nani, dragii noştri ţânci, Dacă nù fac, cât de cât.   N-ai de ce să le dai brânci, Căci ei toţi nu-şi cer decât Somnul, fără să-i constrângi; Galeş, altfel, nu surâd, Când fac nani, cât de cât.     Charles Cros (1842-1888): Interior „Papà, pipì, cacà, bobò.“ „Do, …

[L’AMOR DE LONH]   Când ziua-i lungă-n luna mai şi am, de tril de păsări, parte, – cum ele tac, aminte, vai, mi-aduc de Doamna-mi de departe; şi inima-mi, atunci, suspină, iar tril şi floare de-albăspină îmi par mai reci ca un omăt.   Voi fi făcut un pas în Rai Trecându-i pragul de departe, Ca pelerin sărac, în strai De in, iubirii-mi de departe, Şi cu toiag, cam către cină, Când ea-mi va fi,-n sfârşit, vecină, Cu toate că-i departe-hăt.   Ci …

Benoît-Joseph Courvoisier, pe care am avut plăcerea să-l cunosc în urmă cu vreo şase ani, este un tânăr autor francez, de o aleasă politeţe şi distincţie, vrednic profesor de litere, la Rennes, căsătorit cu o timişoreancă, românofon şi prieten bun al poeziei româneşti. A încheiat, acum trei ani de zile, o remarcabilă antologie a liricii noastre populare, pentru a face, ulterior, o vastă punte ca …